Vara s-a cam dus –
Toamna e pe plus –
Ploaia bate în
fereastră,
O zăpad-atinge-o
creastă.
Și pe munte îl
îmbracă,
Într-o haină
elegantă,
Nici brazii nu
se-arată,
În verdele ce îl
poartă.
Câmpul e brăzdat în
flori,
Fără miile de culori,
Steluțe argintii dansează,
Fulgii albi îl
invadează.
Și pe stradă și în
curte,
Neaua cade pe sub
munte.
Numai crivățul ce-o
bate,
Viscolind-o-n altă
parte.
Iarna-i tare
îndrăgită,
În cadouri e
făurită,
Și cu Moșul Nicolae,
În ghetuțe-i hărmălaie.
De bomboane și
ciocolate,
Pentru mame şi nepoate,
După aceea, Moș
Gerilă,
Pe nisipu' alb de-argilă,
Poposește şi-ntr-o
vilă.
Pe la Muntele
Cocoșul,
O vizită venită de
la Moșul,
Un flăcău primi o
floare,
Chiar dacă-i zăpadă
mare.
Moșul, o aduse cu
săniuța,
Și plângea de udă
batistuța,
Că-l pierduse pe
Făt-Frumos,
Pe pârtie, pe deal în
jos.
La gândul nou - de
Anul Nou,
Primise-n dar un alt
fecior, cadou,
Băiatul cu viluța, când văzu săniuţa?
Se lăudă-n tot
satu' cu a sa mândruța!
Și în Seara de Ajun,
Sub Pomul de Crăciun,
Se lăsă o liniște
deplină,
Când magicul apare,
Ca o Lumină!
Din Cer de undeva –
Se lăsă pe Inima amândurora –
Noaptea cea albastră în stele din fereastră,
O rază din Lună, pică lacrimi de voie bună,
Şi plecară-n viaţă într-o nouă aventură,
Prin albii brazi de catifea, aflaţi pe colină!!!!