Oac, oac, broscuţa e
pe lac,
Nici greierele nu-i
veni de hac,
Precum este el, un
saltimbanc.
O pauză îşi luă rostind un banc.
Pe nufăr, pe lot îl deranjează,
Pe plajă într-un fel
se aşează;
Oac, vine ploaia şi
pe înserat,
Că tare mult s-a mai
înnorat .
Şi pe mal tu chiar
mai vrei,
Să te usuci pe-ale
tale piei,
Verde eşti printre
costrei,
Doar ochii ţi-i se văd
prin ei.
Lacul, este originea
ta natală,
Te simţi ca-ntr-o
baie originală,
Înoţi, printre nuferi
şi trestioară,
Acolo trăieşti tu întreaga vară.
Şi iarna când te
surprinde,
Îngheaţă lacul şi te
prinde,
Sub zăpada care se
întinde,
Pe tot lacul albul îl
cuprinde.
Până-n vară, noaptea-i
lungă,
Viscolul zăpadă-aruncă,
Pe trestie, ... şi-o
papură culcă,
Fiindcă-i grea, păpuşoi de glugă.
Prin aer, doar
pescăruşi,
Înghiţind în sec, dar
jucăuşi,
Prin gheaţă se vede
acuş,
Un peşte zâmbindu-i
trepăduş.
Doar copiii, sunt pe
patine,
Pe lacul îngheţat în
viteză-o ţine,
În acrobaţii
se-ntrec; cum le vine,
Înc' o căzătură şi-o iau de la sine.
Un broscoi şi o
broscuţă,
Pe primăvară o
anunţă,
Pe baltă-i o drăguţă,
O libelulă micuţă!
Apar şi berzele în
zbor,
Pe lac se lasă lin,
uşor,
A-şi potoli setea cum
vor,
Din apa rece în
ciocul lor.
A înverzit şi nufărul
de baltă,
După-o iarnă prea
îngheţată,
Pentru a face-o
umbră, prin vară!
Broscuţe ce se
nasc a doua oară.
E regina lacului, o
frumuseţe rară,
Pe o apă îşi
deschide-n soare cupa,
Prin vară, culcuş
să-şi facă o chitară,
De vrea să vină, o
furnică, mi-i culpa.
Prin verdeaţă totu-i
viu! a vieţui,
Prin desişul
frunzelor, a dănţui,
Cocostârcul, cioara
şi-un pelican,
S-au prins în horă la un can-can.
Păsări călătoare de o
vară
Prinde-te în voie când pe seară,
Ne saluţi din zbor când
ultima oară,
Cântul privighetorii răsună prin ţară.
Rămas bun, barză,
rândunea,
Şi-or rămâne cu noi cine-o vrea,
Când toamna sosi cu
ploaie şi frig,
De-o veni şi iarna tot pribegind,
Pe lacul unde mişcă
vântul, aprig,
Papura şi-o trestie din nou valsând!
SUZI MIREA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu