Porumbeii voiajori,
Diferiţi şi în culori,
Albastri, albi şi negri,
Prin văzduh integri.
Porumbeii călători
Pe sub ramu’ unui pom,
La odihnă e, de-un somn,
Sprijinindu-se d-un con.
Porumbeii înălţători
În concurs se-ntrec în zbor,
Cum timpu-e succesul lor,
Premianţii călători
E porumbelul mult iubit,
De succesul ce l-a uimit,
În aplauze – sărbătorit,
Că prea devreme a sosit.
El, porumbelul înaripat,
Fără antenă, teleghidat,
Îşi găseşte casa lui,
În copacul cedrului.
Că-i place esenţa de brad,
Şi mugurii îi ţin de pat,
Când obosit va fi, legănat,
De vântul şi cerul înnorat.
Înc-un zbor şi iar la zbor,
Pe la curcubeul din
nor,
Se avântă şi-o
porumbiţă,
Un călător cu fustiţă
…
Condusă de porumbelul voiajor,
Se ascunseră, şi,
după un nor …
O salbă de mărgele îi dărui,
Din petale de
trandafiri gălbui,
Adevărul scris din raza soarelui,
În semn de preţuire că-i iubita lui!
SUZI MIREA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu