Ploaia nu mă
topeşte,
Nu sunt de zahăr
cleşte,
Chiar dacă plesneşte,
Pe asfalt îl curăţeşte.
Cade-o ploaie prin
natură,
Şi când vine vremea
bună,
Într-o vară târzie,
nocturnă,
Când se-nlănţuie-o
furtună.
Doar pe floare-o-ntinereşte,
Mare-n tulpină-nverzeşte,
Pe pământ noroiul
creşte,
Prin apă se vede-un
peşte!
Azaleea, se înalţă
pân' la cer,
Să coboare un
bruneţel,
Un păianjen
mustăcios,
Ţese-ntruna şi e tare
mofturos.
Vine-n grabă şi-o
buburuză,
Şi se-ntinde pe-a sa
pânză,
Dă din aripi să mai
plece,
A căzut de tot în
pânza lui rece.
Un cocor mirat privea,
Şi de zor el tot
lovea,
Cu ciocul în pânza
sa,
A omuleţului negru,
Ce-i cuprinse aţa
A unei gâze, viaţa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu