GREIERELE ŞI FURNICA

GREIERELE ŞI FURNICA

Greieraşii mei din vară,

Ce cântau la o chitară,

Rând pe rând se adunară,

Sub o tufă lăcrimară ...

Că furnica nu-apăruse,
Jale mare prin culise,
De concert nu auzise?!
Şi de-aceea nu venise? 

Do - Re - La - prin vise,
Mi - Fa - Sol - cântase!

-Nu-i grabă, s-o aşteptăm!

O fiinţă-a nopţii le spuse.

Un ţânţare tare jucăuş,

Pleacă acul chiar acuş,

E distracţia lui de-o vară,

- Te înţeapă! 
Şi nu-i prima oară.

O chitară, două răsună,

Şi-n primăvărateca lună,

Furnicuţa ea, drăguţa,

Îmbrăcată cu vestuţa …

Apăru în fuga mare!

Zi lăută, lăutare - 

O melodie zi, din soare!

Pe margine de lună,

Să ne punem o cunună!

Cum greierele şi furnica,

S-au înveselit din nimica;

Le cântară toţi greieraşii,

Pe cuvânt? Ei sunt naşii!

SUZI MIREA