Un boboc roşu-de-verde, – mac,
Se desprinse din al său hanorac!
Aprinde-te în lan, să fii macul diafan,
Un dialog se ivi între soarele magician.
Şi macul cel frumos, în curând, îşi reveni,
La lumina zilei, pe somnoros îl trezi,
La sărutul ce-l primii, strănutând între glii,
E gătit de sărbătoare! şi albăstreaua se ivi.
Şi muşeţelul răspunse, de colo –
Eu sunt bun la ceaiul şi cornul,
Când vă inflamaţi cu totul ...
Eu vă pun o plasmă pe cotul...
Să vă treacă-o minimă durere,
Şi pătlagina se invită; şi nu vă cere,
Să-i daţi atenţie când e călcată pe gene!
Prea multă gălăgie, multă vorbărie,
Se lăsă şi seara în curând pe câmpie!
SUZI MIREA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu