O sirenă-i mult roşcată,
Pe un cer mare se-arată,
Se reflectă şi în apă; roşul
Este culoare ei preferată.
Peştişorul cel din aur,
O-nconjoară cu un tezaur,
Ar vrea –
Să-i împlinească-o dorinţă,
Să-i împlinească-o dorinţă,
Dar o văzu amăgită,
Fără preferinţă.
Fără preferinţă.
Un pescăruş tare jucăuş,
Preferă să stea mai ascuns,
Parcă-i trecu supărarea,
Prinţesei roşie ca marea.
Numai cupele de-o vară,
Stau în scoici de apă clară,
Într-un colţ de mare pe val,
Un vapor navigând în aval.
Se întreabă: - Oare vine?
O fi uitat? de întâlnire!
Soarele-n curând apune,
Şi prinţul pare că nu vine?
Îl mai aştept, şi azi, şi mâine,
Dacă nu, mă-ntorc în marea cu suspine,
La familie, unde plânge după mine,
Am plecat căutând pe nu ştiu cine?
La peştişor, îi lăsai o dorinţă, când m-am culcat,
Dacă mă iubeşte să mi-l aducă pe prinţ în privat,
Înveşmântat şi nu prin vis ca un peşte înserenat;
Pe o mare, o mare iubire de-acum s-a înfiripat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu