Un albastru infinit,
În culori s-a definit,
Pe-nserat pe la apus,
Cerul luminat s-a dus.
Un albastru infinit,
A plecat acoperit,
De noapte-nconjurat,
Când luna l-a salvat.
Din albastru infinit,
Ploaia vine cât un pic,
Pe trandafirul cel pitic,
Un boboc ce l-a primit.
De-un albastru infinit,
Mi-e cerul acoperit,
Cu păsări ce s-au grăbit,
Spre zări înalte s-a definit.
Nu-i vreme de pribegit,
O iarnă - cu frig a venit!
Când pământu-i acoperit,
De zăpadă, chiar a nins,
Albastru infinit s-a stins.
Adio, păsări călătoare,
Adio, infinit şi soare,
Mai rămâne iar cu noi,
O vrabie şi-un piţigoi.
Vremea rece se coboară,
Pe pământ şi peste ţară,
O furnică-i o comoară,
La cântăreţul de prin vară.
Un albastru infinit -
Îi ducem dorul cuvenit,
Flori cu petale-nparfumate
Din grădini înmiresmate,
Duse-acum.. sunt toate!
Duse-acum.. sunt toate!
Din vol. de Poezii - Poeţii Mari au scris Poezii pentru Poeţii Mici - Autor Suzi Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu