Un foşnet, – în zbor de porumbei,
Micuţii, – Dragii rotofei,
Pe cer ar vrea ei să rămână,
Dacă omul n-ar arunca grâul din mână.
Porumbelul, – E şi al păcii,
E prin parc şi-acum prin sălcii,
Şi din glas mai gângureşte,
Două silabe care te vrăjeşte.
Porumbelul păcii e în pacea tinereţii,
Timpul viu ce zboară în liniştea vieţii,
Într-un vis al prezentului şi al blândeţii,
Pe cărări necunoscute ale frumuseţii!
În zbor ca ei, să ne-avântăm şi noi,
Liberi, purtaţi de vânt şi veşnic vioi!
SUZI MIREA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu