Şi când Toamna va
sosi,
La cules de struguri
prin vii,
Mustu-i gata
pregătit,
Doar să fie înghiţit.
Şi când Toamna va
sosi,
Multe fructe se vor
găsi,
Prin grădini şi pe
ogoare,
Cereale prin hambare.
Toamna la cules de
must,
Am revenit că-i cu
mult gust,
Nici o muscă nu mai
mişcă,
Findcă-i tare
ameţită, de pică.
Şi un viezure se
plimbă,
Casa o are într-o
colibă,
Gustă vinul acrişor,
Şi la somn trece de
zor.
Şi când vii de
dimineaţă,
La o poartă
îndrăzneaţă,
Să mai guşti iar o
dulceaţă,
Nu-i aici! A plecat
la piaţă?
Şi se-ntreabă şi
albina:
Unde-i omul? Cel cu
putina!
A plecat ca o paiaţă?
Furişat şi nu pe faţă?
Somnoroşi şi
supăraţi,
La braţ au plecat
însinguraţi,
Să caute o altă
gospodărie,
Ce nu a cules-o pe
vie.
Şi când Toamna va sosi,
Din septembrie, de-o fi,
Câmpuri goale se vor găsi,
Doar coceni şi goi, vor fi.
Şi când Toamna va pleca,
Din codru şi tarlaua mea,
Pe zăpadă vom călca;
Fulgii albi ce vor cădea,
Ne-or învălui cu nea.
Când:
Primăvara se dezgheaţă,
Iarba, – iar se-nalţă,
O floare-n colţ pe la amiază,
Un cristal de clopoţel mimează.
O rază de soare l-a învăluit,
Pe ghiocelul alb şi plăpând,
Mantia şi-o scutură zgribulit,
O petală-i mică, clopoţind.
Şi când Vara se pregăteşte,
Din nou soare se iveşte,
Pe cer şi în câmpul de trifoi,
Pentru vite şi chiar boi.
Şi când Toamna va sosi,
Din nou la cules vom fi,
La porumb, sfeclă prin vii
Noi, albina şi cine-o mai fi,
Dovlecei prin păpuşoi,
Cârtiţa prin muşuroi,
O mustaţă-n rădăcină,
De mâncat să aibă-o lună.
Până-n Toamna următoare,
Se puse pe căutare,
D-un dovleac prea mare,
Să-l pună la păstrare.
Pentru nopţile seci,
Cu viscol şi reci,
Trecut-a la somn,
Că-i un mare domn.
Prin grădină Vara,
S-a dus şi Toamna,
A venit şi Iarna,
Unde-i Primăvara?
Din Vol. de Poezii - Poeţii Mari au scris Poezii pentru Poeţii Mici - Autor Suzi Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu