Afară plouă,
În casă plouă,
Cu lacrimi,
Ca de rouă.
Afară-i trist,
În casă-i trist,
Am lăcrimat,
Şi m-am rugat.
Afară-i gheaţă,
Ploaia te îngheaţă,
În casă-i frig,
Eu la cer strig.
Mă tot rog, Lui,
Un strigăt de pui,
O rugă tot să spui,
Doamne, nu putui.
Plouă iar din cer,
Vine iar nu vrem,
Soare nu vedem,
Norii sunt pe cer.
Fulgeră şi tună,
Pe nori îi adună,
Să tot cadă ploaia,
Pe berbec şi oaia...
Şi florile-s udate,
De lacrimi curate,
Din cer adunate,
Un pământ străbate.
Dinspre sud sau est,
Mâine de prin vest,
De unde s-o porni,
Vântul cu stihii...
Plouă-n cer,
Viaţă să tot cer,
Un pământ s-avem,
Soarele îl chem.
Să ne încălzească,
Din cer să pornească,
Din raze aurii,
Salvează-i pe copii.
Cu părinţi de-ai lor,
Să-i crească cu umor,
La o vatră românească,
Mai servind o pască.
În grâu curat să crească,
Natural şi firească,
Pita românească,
Adio, viaţă strămoşească.
Dintr-un colţ de rai,
Ce fructe ne mai dai?
Mamă bună tu erai,
Ce bucate bune-aveai!
România pitorească,
În păduri a vrut să crească,
Vorba bună din străbuni,
Aveţi grijă oameni buni?!
Codrul iar a înverzit,
Pe ici pe colo o păşune,
S-au scuturat ghinde, alune,
Când copacu-a luat sfârşit.
Lemne bune sunt prin sat,
Şi străinul a cărat,
Peste graniţă-a plecat,
Bradul pe doi bani s-a dat.
Şi pământul s-a lăsat,
De ploi multe ce-a vărsat!
Un cer acum s-a-nseninat,
Vântul pleacă la vânat?
Legănându-se un plop,
Bate vântul; şi îl dezgrop;
Nu îl prinse dezgolit,
E primăvară, şi-a înverzit,
Uriaşul cu pletele în vânt,
Cade puful pe pământ,
O ploaie din cer tot venea,
Silindu-mă să stau în casa mea!
SUZI MIREA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu