Pe biciclete chiar
bunici?
Unde sunteţi voi mămici?
Când pe stradă, pe aici,
Intr-o fugă trec voinici!
Unde sunteţi voi tătici?
Pe trotinete doar bunici!
Cu nepoţii vin pe-aici,
La alergat de furnici.
Doar ocupă un trotuar,
Un căţel micuţ, precar,
A plecat la vânătoare,
După roata scârţâitoare.
Voinicul plimbă o bunică,
Şi din gură ea tot strigă,
Şapca-n cap, i se ridică,
Nu eşti cuminte? Vasilică!
- Stai o clipă mai încet!
O pedală ronţăie discret,
De s-ar rupe lanţu-acum?!
Voi cade-n-nas, voi face bum.
Toată lumea de pe divan,
Se uită la băiatul năzdrăvan,
Ce-o cară-n spate pe bunica,
Ce se distrează ... mititica?!
Tânărul ... uitase de bunică,
Nici de căţel nu-i fi frică,
Ce lătra atent la el ...
Figură mai e acest băieţel!
Cursa gata s-a-ncheiat,
Un poliţai l-a oprit pe băiat,
Amendă doar să-i fi dat,
Dar bunica l-a şcolarizat.
Se scuză, ca de fiecare dată,
Înc-odată o ceartă aplicată,
Din fire un voal i se ridică,
Dar băiatul mâna-îi sărută.
- Iartă-mă bunica mea;
A uitat de viteza ce-o avea?
Mândru-acum că nu căzuse,
Nici coatele, nu-le-nvineţise!
Merse acasă la părinte,
Cu gândul de a fi cuminte,
Până mâine ce s-o-ntrece,
În fugă la cai putere zece.
Doru-de viteză nu-i va trece,
E doar băiat şi fire rece,
Doar mama îl ceartă frivol,
- Cu bunica să fii mai domol!
Un băiat foarte cuminte,
N-ai să vezi în a ta curte,
Băiatul e mai îndrăzneţ,
Le-ncearcă pe toate, e isteţ.
Cu bicicleta tot prin şanţ,
Doar viteza i-a căzut în lanţ.
Repede se ridică, – mai rar,
Doar genunchii arată-a jar.
De astă dată nu este iertat,
O ceartă de la bunica şi-a luat,
Mergi acasă în exilat ...!!!
Cum şcoala – în curând se deschide,
Tu nimic n-ai învăţat din aceste pilde!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu